- hialín
- adj. m. (sil. hi-a-), pl. hialíni; f. sg. hialínã, pl. hialíne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
hialin — HIALÍN, Ă, hialini, e, adj. Care are aspectul, transparenţa sticlei. ♢ Ţesut hialin = ţesut rezultat din transformarea patologică a substanţei ţesutului conjunctiv într o masă sticloasă, omogenă. [pr.: hi a ] – Din fr. hyalin. Trimis de gall,… … Dicționar Român
ectoplasmă — ECTOPLÁSMĂ, ectoplasme, s.f. 1. Zonă periferică a citoplasmei celulare; hialoplasmă. 2. Substanţă spirituală pe care spiritiştii susţin că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă. – Din fr. ectoplasme. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004.… … Dicționar Român
hialinoză — HIALINÓZĂ, hialinoze, s.f. Transformare patologică a ţesutului conjunctiv în ţesut hialin, frecventă în bolile de inimă, de rinichi etc. [pr.: hi a ] – Din fr. hyalinose. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 hialinóză s. f. (sil. hi a ), g … Dicționar Român